Wannabe arhitect, sau cum să-ți faci singur orașul pe care nu ți-l face nimeni

Wannabe arhitect, sau cum să-ți faci singur orașul pe care nu ți-l face nimeni

Aș putea spune de-acum răsuflata expresie „Galațiul e un oraș frumos, păcat că-i locuit”, însă nu m-ar ajuta la nimic pentru că orașul acesta este locuit, așadar, în loc să blamăm, am face bine să încercăm să rezolvăm ceva. Desigur, din postura unui simplu locuitor al urbei nu pot face minuni, însă pot aduce sugestii care, chit că le însușește cineva mai apoi, pentru a le transforma în ideile sale în caz că-s reușite, aș ști măcar că efortul meu n-ar fi degeaba. Și-acum, dacă ar fi să fiu și un pic optimistă, aș spune că presa locală reușește, prin evidențierea răului din societate, să deschidă ochii și mințile persoanelor din administrație ce-ar putea, totuși, să schimbe ceva. Lucrând în redacția unui ziar, nu la un birou de arhitectura, am avantajul ăsta, de a suprinde ce e bine și ce e rău în Galați, orașul în care locuiesc și lucrez.

Strada Domnească, fostă Republicii, fostă Regală

Probabil unul din cele două posibile atracții turstice ale Galaților, cunoscută în vremurile cele vechi ca Strada Regală, pentru ca mai apoi să fie redenumită de Partidul Comunist în Strada Republicii, după ’89 devenind Strada Domnească, cu punct de start la Piața Domnească (intersecția dintre Hotel Galați și Danube Stars) până la Parcul CFR, unde se desparte în străzile Prundului și Brateș. Iată, poate, cea mai cunoscută stradă (ce-ar trebui să fie cap coadă considerată de patrimoniu). O stradă căreia i-ar sta bine, cel puțin pe anumite porțiuni, să fie alee pietonală, pavată, exact ca pe timpuri cu piatră cubică, destinată astfel promenadei și a relaxării de weekend. Vedeți, domneavoastră, cam toate orașele mari din România, dispun la ora actuală de un centru vechi bine aranjat, reabilitat ținând cont de monumente de arhitectură ce-și păstrează chiar și în zilele noastre intenția inițială a arhitectului.

De ce strada Domnească?

Pentru că, deși prezentându-se momentan sub formă de dinte-lipsă-pauză-gaură, e una dintre puținele străzi gălățene ce încă mai păstrează pe alocuri mașina timpului, așa cum am menționat mai sus, și-anume clădiri mai bine, mai prost sau deloc recondiționate, unele dintre ele având în istoria lor nume celebre, precum Ion Mincu, Grigore Cerchez, Vîrnav, etc, clădiri antebelice ce-ar merita mult mai multă atenție decât o primesc în momentul de față, având în vedere abitirul cu care se dărâmă și se construiește cu totul altceva, fără prea mare legătură cu zona.

Iată doar câteva imagini găsite de mine în arhiva Asociației „Galați, Orașul Meu”, imagini ce descriu perfect atmosfera mirifică de altă dată:

Galatiul de altadata
Galați, Strada Domnească
Galatiul vechi
Galați, Strada Domnească
fotografii vechi
Galați, Strada Domnească

Acum, din ceea ce vedeți în aceste clădiri a rămas foarte puțin, zona fiind inundată de o tristețe și nostalgia unor vremuri ce par să se îndepărteze din ce în ce mai mult de noi.

Un bun exemplu în acest sens este Palatul Simion Gheorghiu, aflat pe Strada Domnească, față în față cu Muzeul de Istorie din Galați, o clădire cu un proiect de casa senzațional, construită la începutul secolului trecut, cu o istorie bogată însă îngropată sub ruinele nepăsării.

Galati, cladiri de patrimoniu
Palatul Gheorghiu

Macheta homemade a Străzii Domnești

Ca să fie treaba-treabă și ca să înțelegeți mai bine despre ce vorbesc, deși nu sunt tocmai arhitect, ci un fotoreporter pasionat de graphic design, am decis că-i cazul să încep să construiesc o machetă a unei porțiuni a Străzii Domnești, pentru a vedea și-n variantă 3D cam cum stau lucrurile pe-acolo. Așadar, m-am pus pe decupat, pictat, lăsat la uscat, și-a ieșit asta:

macheta galati
Macheta Strada Domnească

Pentru o mai bună înțelegere, am introdus și câteva note explicative în fotografia machetei realizate, pentru raportare la adevăr. Recunosc cu mână pe inimă că în construirea machetei am omis multe dintre clădirile aflate în acel perimetru, însă, fiind amator în domeniu, cu siguranță se poate măcar aprecia faptul că am introdus în aceasta măcar cele mai importante obiective.

Iată și câteva fotografii ale lor, toate realizate de mine:

 

Florian Doru Crihană
Palatul Arhiepiscopal din Galați – în imagini: domnul Florian Doru Crihană
gradina publica
Statuia lui Cuza de lângă Grădina Publică
Strada Domnească
Strada Domnească – cadru înspre bloc Ialomița
Domnul Florian Doru Crihană
Domnul Florian Doru Crihană în Grădina Publică

Modelul de gândire japonez, poate singura cale de a salva ceea ce avem

Încă de mici, japonezii sunt învățați să se gândească și la celălalt, nu numai la propria persoană. Bine, dar ce legătură are asta cu arhitectura, ați putea întreba? Ei, bine, are! Și nu numai dintr-un singur motiv, ci chiar din două. Și-anume, primul motiv ar fi cel legat de egoism și de interese. Atât timp cât  terenul de sub clădirea de patrimoniu devine mult mai tentant și valoros decât clădirea în sine, atunci, după ei potopul! Ceea ce-ar explica foarte frumos bâlciul existent în momentul de față pe această stradă, cândva minunată. Un al doilea motiv pentru care am menționat gândirea japoneză este păstrarea întregului într-o singură notă, ceea ce iarăși nu e cazul, reparațiile realizându-se fără să se țină cont de estetic sau de ceea ce există deja în imediatul înconjurător.

În această notă, iată două fotografii cu locații în care se realizează, ce-i drept, restaurări, însă fiecare fiind de capul ei, ca și cum nu s-ar afla pe aceeași stradă sau măcar în același oraș.

Parcul Eminescu
Parcul Eminescu din Galați în construcție
Galați
Piața Domnească în construcție

Ce-aș face dacă-aș putea să fac?

Cum am zis, în loc să ne plângem, mai bine găsim soluții. Deși până în acest moment am abordat totul într-o notă ușor pesimistă, pentru că ăsta e, până la urmă, adevărul, trebuie ținut minte că după rău poate să fie și bine. Așadar, dacă aș putea să fac, aș face asta:

  1. …aș reabilita toate clădirile de patrimoniu de-a lungul Străzii Domnești, astfel încât să nu stric absolut deloc imaginea inițială. Firește, vorbesc ca un amator, din lipsă de diplomă de arhitect, însă intențiile mele sunt de om mare, vă asigur. Aș ține cont de materialele de construcție folosite odinioară, însă și de aspectul exterior.
  2. …dacă aș construi alte clădiri acolo unde este loc, aș încerca să respect punctul 1, astfel încât să nu ies din stilul arhitectural deja prezent în zonă, și-anume, o amestecătură destul de reușită de Art Nouveau, Art Deco, iar pe alocuri chiar nuanțe de Modernism.
  3. …aș transforma porțiunea dintre Piața Regală și Cafe Journal în alee de promenadă, pavată cu piatră cubică, asemenea timpurilor trecute.
  4. …aș contracta vânzători ambulanți de produse tradiționale, ce și-ar desfășura activitatea în chioșcuri realizate după specificul zonei.
  5. …i-aș ruga pe cei de la AIA Proiect – Birou de Proiectare să mă ajute cu toate astea, pentru că, așa cum am mai zis, meseria de fotoreporter nu te ajută decât până la un punct. Nu de alta, însă ia uitați cam ce știu oamenii ăștia să facă în AutoCAD, CorelCAD, sau ce-or fi folosit într-ale desenului:

This slideshow requires JavaScript.

Acestea fiind spune, mai am un singur lucru de zis. Oamenii ar trebui să învețe să-și prețuiască istoria unde ceva se strică să învețe să repare, nu să dărâme și să construiască altceva în loc, pentru că pentru clădiri noi, avantgardiste, există suficient loc în altă parte, unde specificul le-o permite.

Acest articol a fost scris cu drag pentru Superblog 2018.

 

Comentează cu Facebook-ul tău:

5 Replies to “Wannabe arhitect, sau cum să-ți faci singur orașul pe care nu ți-l face nimeni”

  1. Galati, orasul nostalgiilor mele si locul in care evadez din cand in cand cu familia cand ne saturam de Braila. Dar ai dreptate, Strada Domneasca ar merita o soarta mai buna asa cum si la noi Strada Regala ar merita o soarta mai buna. Bine argumentat articolul si bine documentat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *