Scrisoare către Iulia anului 2005

Scrisoare către Iulia anului 2005

 

Dragă Iulia,

                    Numele meu este Iulia, da, tot Iulia, și sunt varianta ta de 32 ani. Ca să nu te mai chinui să calculezi din ce an îți scriu, pentru că știu că firea ta artistică și capul tău în nori nu te-au lăsat niciodată să te împrietenești cu matematica simplă, îți spun direct că anul e 2018. Da, în anul 2018 ești, după standardele societății în care trăiești tu, dar și ale societății în care trăiesc eu acum, pentru că nu s-au schimbat prea multe, adult. Nu te speria, nu ești mamă și nici frustrată de o căsătorie nefericită, așa că viitorul te sperie degeaba! Deși, inevitabil ai câteva riduri în plus, încă mai ai tricoul ăla cu Slayer, pe care-l iubești la fel de tare. Cu ocazia asta aș vrea să-ți mulțumesc că nu ai lasat-o pe mama noastră să-l arunce atunci când a vrut, pe motiv că-i decolorat și plin de găuri.

Cu ce te ocupi acum? Nu ești nici avocat, așa cum și-a dorit bunica să devii și nici profesor de limba engleză, așa cum ți-ai dorit tu să devii, la un moment dat. După o lungă luptă interioară, în care nu prea ai știut ce să faci cu viața ta, ai decis să lucrezi în branșa pe care ai evitat-o timp de zece ani, și-anume în presă. Omul se adaptează odată cu trecerea anilor, așa că nu uita să fii maleabilă și să renunți la încăpățânarea asta ce nu-ți va aduce nimic bun, niciodată.

Și pentru că tot am ajuns la subiectul încăpățânării, știi ce se întâmplă cu omul atunci când e și încăpățânat, dar îl mai trăsnește și lenea? Ajunge să-și găsească identitatea abia pe la 30j de ani, timp în care toți colegii lui de școală au deja o linie bine trasată atunci când vine vorba despre viață. Spre exemplu, îmi aduc aminte când mi-am dorit să urmez programul Work and Travel, dar n-am făcut-o pentru că… chiar așa, de ce n-am făcut-o? Sau de momentul în care mi-am dorit să mă duc fotograf pe un vas de croazieră, și din nou, m-a ținut o scamă… Însă, să ne întoarcem la avantajele Work and Travel, pentru că treaba asta ar trebui să facă parte din bucket-list-ul tău de student, chiar dacă tu încă nu știi asta. Știi, doar, cam cât de mult îți place New York-ul (în fotografii, ce-i drept) și cât îți dorești să calci prin Central Park, însă și pe strazile alea pe unde s-a filmat Seinfeld, atunci când catadicseau și ei să iasă din apartamentul albastru-gri cel improvizat.

Vei intra la facultate anul acesta, așa că te rog, nu te lasă pe o ureche și urmează-ți visul! Nu face ce face popa, fă ce zice el, mai bine! Crede-mă atunci când îți spun că timpul nu ți se mai întoarce înapoi, iar el, timpul, e cea mai prețioasă comoară pe care o poți avea. You only get one chance!

Îți atașez în această scrisoare și o fotografie a câtorva magneți de frigider pe care tu, cea din 2018, îi ții pe ușa de la intrare, magneți primiți de la prietenii care chiar au fost prin State, prieteni care au făcut, prieteni care n-au stat degeaba atunci când ocazia li s-a ivit. Ai putea chiar tu să-ți cumperi acești magneți dacă ai avea tragerea de inima pentru a înfuleca șansele pe care viața ți le dă.

magneti
Magneți New York și San Francisco

 

Desigur, dacă decizi să profiți de ocazie și să-ți faci vacanța cu Work and Travel, ai putea realiza că America nu-i pentru tine, că nu-i exact ceea ce-ai sperat tu să fie, că magia aia din filme nu e reală. În aceeași măsură ai putea să decizi opusul, alegerea îți aparține! Însă știi ce? În viață, cel mai important lucru e să vezi cu ochii tăi, să experimentezi, iar atunci când te întreabă cineva „Pe bune, Statele Unite ale Americii reprezintă tărâmul făgăduinței?” să ai o opinie argumentată, o opinie care să-ți aparțină, indiferent care ar fi ea.

Și în încheiere, îmi permit să-ți mai dau un sfat. Te rog, vizitează-ți tatăl mai des! În rest, fii tu și ai grijă de tricoul cu Slayer, pentru că n-ai de unde ști cum într-o zi s-ar putea să fie valoros pe la casele de licitații din New York! Nu pentru tine, ci pentru urmașii tăi! Hai, tchuss și rock on, girl! Ia-ți un Harley și dă-i pedală and never look back like I always did!

Cu drag, Iulia

***

Celor ce nu-s variațiuni de Iulii din diferiți ani le recomand, caz în care sunt prin facultățuri și vor să vadă să miroasă și alt aer decât cel din țară valizei lui Dragnea, să răsfoiască ofertele de vacanțe ale celor de la CND Turism și să ia în calcul un schimb de experiență cu Statele Unite. Desigur, Statele-s acum ale lui Trump, s-or mai fi schimbat niște lucruri și prin țara tuturor posibilităților, însă, în esență, America tot America rămâne, cu bune, cu rele, cu oameni, cu super-interesante, așa cum a fost mereu, iar 4 luni de așa ceva n-au cum să-ți facă rău, ba din contră, să-ți adauge la cv-ul vieții un pic de maturitate, un strop de cunoștințe și un bagaj de păreri proprii, nu din auzite. Profită acum, cât încă n-a trecut timpul pe lângă tine, pentru că nici nu știi când faci 32 ani. Desigur, și vârsta de 32 ani are ocaziile ei, însă pe aceasta n-o mai are, iar asta s-ar putea, cine știe cum, să-ți devină una dintre cele mai importante. Seize the day!

 

Articol scris cu drag și spor pentru Superblog 2018, proba celor de la CND Turism.

Creditele foto: CND Turism și arhiva personală.

 

Comentează cu Facebook-ul tău:

One Reply to “Scrisoare către Iulia anului 2005”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *