Loading

wait a moment

Povestea blogului

domeniu domaz.ro

Acum mulți ani, pe vremea când nu existau bloguri, internet, electricitate ori apă curentă, Ion Creangă scria „Povestea Porcului”, o istorioară simpatică despre cum își doreau un moș și-o babă un copil, drept pentru care iau ei un porc pe care-l transformă, încet-încet în copilul lor. Pentru că eu n-am copii, nu-mi doresc curând, dară nici porci nu cresc, m-am hotărât la un moment dat să-mi valorific așa-zisul talent scriitoricesc. Și-am început, exact ca moșul și ca baba, de la un porc, pe care cu timpul l-am crescut și l-am transformat în copil. Dar și pentru că-s destul de ciudată și tranșantă, la un moment dat, așa cum o să vedeți din cele relatate mai jos, am ajuns să tai cop… porcul, după care să încep iar c-un porc de lapte, pe care să-l aduc la o maturitate aparentă, exact ca a mea. Uite de-aia n-aș fi eu bună de mamă, din princina tăiatului de mai sus. Firește, glumă două puncte. Nu taie nimeni niciun copil!

Platforma 360, sau cum să-ți împrietenești prietenii între ei

2006

Proaspăt venită de la un cenaclu literar gălățean în care mă făcuseră ăia pilaf cu carne la capitolul poezie, fiind considerată mult prea sângerio-bacoviană pentru faptul că deja exista un Bacovia în lumea asta, așadar, nu era musai nevoie de copii ale lui, însă fiind sfătuită de către cineva care vedea în spiritul meu artistic ceva mai mult decât vedeam e, s-o dau pe proză satirică, m-am interesat cam unde-aș putea eu să mă exteriorizez, astfel încât să mă vadă, domnule, și pe mine cineva cât de mișto-s. Astfel că am descoperit platforma 360 de la Yahoo, o chestiune blogăristică destul de rudimentară, fără prea multe opțiuni de niciun fel, cu toate astea, dându-ți posibilitatea de a scrie și de a fi văzut și comentat de alții. Firește că respectiva platformă nu oferea servici seo, ori posibilitatea de a le implementa tu, însă era o modalitate de a scrie iar eu eram fericită că exista.

Ca side story, pe platforma respectivă mi s-a întâmplat să cunosc pe cineva cu care sunt prietenă și-n ziua de azi, atât eu cât și prietenii mei de-acum, care, pe vremea aia nu-i cunoșteam. Așadar, într-o bună zi, având bilet la concertul Tarjei Turunen, câțiva ani după 360, și încercând să mă întâlnesc atât cu amicul menționat mai devreme cât și cu un alt amic, însă întârziind, mă gândesc eu că n-ar fi o idee chiar rea să-i fac să se întâlnească ei între ei, ca să nu mai aud „dar tu când vii? n-ai zis că ești aici la ora cutare?”. Drept pentru care, le-am zis că e simplu să se întâlnească dacă tot amândoi mă așteaptă pe mine. „Vezi că seamănă cu Mihai Găinușă!”, „Vezi că seamănă cu Fuego!”. Că mă credeți sau nu, s-au întâlnit! Bașca, au mai și rămas prieteni foarte buni! Probabil că dacă nu exista platforma 360, ori dorința mea de-a mă arăta lumii online, viețile tuturor ar fi fost schimbate. Pentru că știți voi, e nevoie de un mic detaliu pentru ca lucrurile să se întâmple cu totul și cu totul diferit.

Platforma Blogspot

2008

După ce s-a terminat petrecerea pe 360, m-am reorientat spre Blogspot, un soi de puiuț de-a lui Google, pe care oamenii creativi dar fără bani de domenii se desfășurau și deslănțuiau după bunul plac. În 2009, deja mă înscriam la primul meu Superblog, aceea fiind deja a doua ediție pentru ei, însă prima pentru mine. Cu mâna pe motan declar că ăla a fost momentul în care am luat-o-n sus, la deal, începând să mă prind care-i faza cu PR-ul, cam cât de important e să nu-ți umpli blogul cu link-uri și porcării, să scrii consecvent și mereu calitativ. De asemenea, tot ăla a fost momentul când m-am prins cam cât de important e să faci parte dintr-o comunitate de bloggeri, auzind pentru prima oară cuvântul „blogosferă”. Astfel că, așa cum era firesc, a mai urmat o tură de prieteni făcuți și-aici, oameni cu care m-am împrietenit, ulterior, și-n viață.

Octocat.org, pe WordPress

2011

Într-un final, după atâta bătaie de cap cu platforme ce nu mă lăsau să-mi personalizez prea mult opțiunile de SEO, mai târziu chiar de Google Analytics și, firește, aspectele legate de temă, m-am hotărât să trec la pasul următor, și-anume la cel de domenii web, așa că mi-am făcut blog de satiră, plângeri, pisiceli și alte asemenea din octocat.org, care, momentan nu mai există în forma în care exista pe vremea mea, întrucât, așa cum menționam în prima parte a articolului, am răuvoit la un moment dat să-mi dau cu harakiri blogăresc și să dispar din peisajul interneților (da, exemplul nepotrivit cu „tăiatul copilului” aici își are baza). Nu mă întrebați de ce am făcut asta, pentru că acum catogoric mi se pare că motivația mea a fost o prostie care nu numai că i-a făcut pe oamenii care mă știau să mă uite, însă mi-a dezvățat și mie mâna de scris și de tech de blog, nefiind la curent cu ultimele update-uri și trenduri.

Cum nu mai am absolut nicio arhivă a respectivului blog, mă folosesc de o șmecherie a internetului. Da, șmecheria aia care se asigură că indiferent câte prostii ai făcut și-ai scris la un moment dat, ele nu vor dispărea niciodată oricât le-ai șterge tu, tu fiind făcut de rușine pe vecie. Șmecheria se numește wayback machine și cu ajutorul ei am reușit să print screen-uiesc o postare, la întâmplare, de prin 2012, 1 ianuarie.

iuliakelt blogger fotograf galati
Print screen octocat.org

 

blog.iuliakelt.ro, sau cum să revii la viață

ianuarie, 2018

blog.iuliakelt.ro este, ce-i drept, un subdomeniu al site-ului meu de prezentare (fotografie și grafică), site pe care l-am tot lungit în dulcele stil clasic, fiind chiar și după atâta timp tot neterminat, tot cu categorii necompletate, tot fără seo la zi. Dac-ar putea să facă asta cineva pentru mine, dar să știe exact ceea ce gândesc, mfoaai, ce tare-ar fi! Nu de alta, dar nu-s numai leneșă, mai sunt și pretențioasă!

Așa că, iată-mă de vreun an înapoi la început de drum. Cu toate că ieri îmi povestea cineva despre cum mușchii cică ar avea memorie, așadar, un halterofil va putea reveni foarte ușor în formă chiar și după o perioadă lungă de timp în care-a șomat. Vom vedea dacă teoria asta se aplică și în cazul bloggerilor! Dacă se aplică, mai bag zece ani de .ro în iuliakelt, de data asta la domaAZ.ro.

 

Acest articol a fost scris, ca de obicei, pentru Superblog 2018, proba celor de la DomAZ.ro 

Surse foto: domaz.ro și wayback machine. 

 

Comentează cu Facebook-ul tău:

1 thought on “Povestea blogului

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

EnglishFrenchGermanItalianRomanianRussianSpanish