Două moduri de a …Fuji în Japonia. Unul bun și altul prost

Două moduri de a …Fuji în Japonia. Unul bun și altul prost

Să fie vreo câteva săptămâni de când colega mea de redacție a scris un articol despre o elevă japoneză de clasa a noua la cel mai prestigios colegiu gălățean, vârf de linie în extrem de multe domenii, toate diferite, de te făcea să te minunezi din toți rărunchii cum același om poate să exceleze deopotrivă la matematică și română, de vreme ce se știe că, în cele mai obișnuite cazuri, oamenii sunt ași ori într-una, ori într-alta. Iar ăsta este doar unul dintre exemplele ce descriu măreția acestui copil, totul învelit cu extrem de mult bun simț, modestie, șarm și presărat cu umor. Nu-mi rămân toate fotoreportajele în minte, recunosc, însă acesta a reușit, cumva, să iasă în evidență. Poate și pentru că…

De la Sailor Moon la Murakami

Pasiunea mea pentru Japonia s-a înrădăcinat bine încă din copilărie, când, fără prea multe opțiuni de divertisment în acea perioadă, ne uitam și noi la ce găseam pe la tv, astfel aflând despre Sailor Moon, desen animat cult japonez, însă difuzat, în mod ironic pe italieni. Pot să zic că datorită japonezilor am apucat să învăț, tot la modul ironic, pentru că bine n-o știu nici acum, italiana. Iar datorită italienilor am început să iubesc Japonia. O mâna scarpină pe alta, înfrățirea-ntre popoare.

Deși nici mai târziu n-am scăpat de obsesia mea pentru Sailor Moon, am început să mă interesez mai abitir despre cultura japoneză, așadar, mi-am cumpărat „Adevărata Viață de Gheișă”, un roman autobiografic scris de Mineko Iwasaki, adevărata gheișă după care s-a hollywood-izat tot ăla tamtamul mainstream de acum câțiva ani. Așa de mult mi-a plăcut modul în care Iwasaki-și povestea viața, încât nu m-am oprit aici, luându-i la rând pe Yasunari Kawabata, Fumiko Enchi și, firește, nu aveam cum să-l ratez tocmai pe Murakami. Următorul pe listă va fi Ishiguro, așa cum e, de altfel, și de așteptat.

Există japonezi și există restul muritorilor de rând

Fără să fi fost vreodată acolo și pot să afirm lucrul acesta fără nicun fel de ezitare. Păi, unde altundeva poți întâlni școli fără oameni responsabili de curățenie pentru că elevii sunt educați într-așa manieră încât să facă curat după ei, decât în Japonia? Unde altundeva controloarea de bilete din tren se așează în genunchi în fața ta, în timp ce tu stai jos, doar pentru că e nepoliticos să îți vorbească de sus, decât în Japonia? Unde altundeva trenul dintre orașe ajunge mai repede la destinație decât ajunge autobuzul de acasă la redacție, decât în Japonia? Unde altundeva mii de bărbați preferă să nu se mai încurce cu relațiile sentimentale cu femei adevărate, așa că intră într-un atașament emoțional cu un avatar al unei aplicații, pe nume Rinko, decât în Japonia? Și, în sfârșit, unde altundeva decât în Japonia, oamenii sunt învățați că necesitățile celui de alături sunt la fel de importante ca ale lor, iar viața privată a cuiva se numește privată dintr-un motiv?

trenuri de mare viteza

De capul meu (ăla prost)

Fukai

Acestea de mai sus fiind spuse, m-am hotărât să fac o excursie în Japonia. Acum era momentul! Până la urmă, dacă aveam de gând să adopt o gândire japoneză, amânarea nu prea ar fi trebuit să facă parte din scenariu, pe motivă că ba nu-s bani, ba nu e timp. Așa că am verificat rapid cursele către Țara Soarelui Răsare, găsind câteva în jur de 600 și ceva euro, dus-întors, toate în luna mai, luna cireșilor înfloriți, cea mai bună luna pentru vizite în arhipelagul Nipon. Aveam de gând să stau câteva zile bune pe-acolo, însă cu intenția să bifez cam tot ce era de bifat din punct de vedere turistic, adicătelea, un circuit în Japonia, așadar, am început să fac reseach detaliat cu scopul de-a găsi și câteva hoteluri de trei stele.

bani si laptop

Prețurilele? Variau între 100 și 200 euro pe noapte. La un calcul simplu, treaba asta avea să-mi cam golească portofelul, mai ales dacă aveam de gând să stau vreo paișpe zile pe-acolo, plus biletele de autocar, tren, mâncare, alte mofturi și nebunii. Ca să nu mai punem la socoteală timpul pierdut pe erori și curse greșite (care și ele costă bani). Un calcul total mă ducea undeva pe la vreo 5000 euro. Așa că am decis că de capul meu nu e cel mai japonez lucru pe care l-aș putea face, astfel că m-am reorientat rapid. Asta dacă nu cumva voiam să devin, vorba filmului, Lost in Translation, ori vorba melodiei Alone in Kyoto (Air, apropo).

Pe capul lor (ăla bun)

Kawaii

Japonia cu Exact Travel Club

Pentru că în calculul anterior categoric nu se afla sursa fericirii mele, am ales să mă mai interesez preț de vreo zi, căutând oferte și vacanțe, însă, ca să nu întâmpin problema timpului pierdut, un circuit cu ghid vorbitor de japoneză. Cu problema timpului pierdut dată spre rezolvare, tot ce trebuia să mai rezolv era problema banilor, mai exact cum să fac să nu mă mai coste chiar 5000 euro. Cam așa i-am găsit eu pe cei de la Exact Travel Club, pe site-ul cărora am dat de o ofertă de fix 14 zile, la 2680 euro, plus ghid vorbitor de japoneză, crescut și educat în spiritul japonez, plus cazare inclusă și alte drumuri de colo până colo.

Dând un pic mai intens browse pe site-ul lor, am aflat că un circuit în Japonia cu Exact Travel Club presupune un tur organizat ce include majoritatea obiectivelor turistice cunoscute sau mai puțin cunoscute publicului larg, între care primele șase zile în Tokyo, cu tot ce înseamnă această metropolă minunată, de la cultura urbană (spre exemplu Harajuku), la cultură tradițională, la interacțiunea cu oamenii, la parcul Ashigaka, cu florile lui de glicină cu tot, la panorama muntelui Fuji, la templele religioase, la unii oameni de rând care nu se declară fideli unei singure religii, ei îmbinându-le și colectând din fiecare dintre ele ce e mai bun.

Următoarele două zile sunt destinate altui oraș cunoscut oricărui japonezofil (ok, poate sună dubios cuvântul, însă originea invenției se înrudește cu bibliofil, nu cu alt fil), și-anume Kyoto, în care acum n-aș mai fi alone in, ci with somebody that knows things around. După care, Osaka și, indubitabil, pentru că nu toate lucrurile sunt frumoase în viață, Hiroshima, o amintire constantă a faptului că, uneori, oamenii se dovedesc a fi o rasă destul de crudă, fie ei japonezi, americani, ruși, coreeni. Și înapoi în Tokyo, unde timpul devine opțional.

panorama fuji
Muntele Fuji

Să recapitulăm, care sunt avantajele alegerii unei excursii organizate în Japonia? Două și cele mai importante, banii și timpul.

Articol scris pentru Superblog 2018, proba celor de Exact Travel.

Surse foto: Exact Travel Club și arhiva personală. 

Comentează cu Facebook-ul tău:

One Reply to “Două moduri de a …Fuji în Japonia. Unul bun și altul prost”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *