Cente(n-am), Cente(n-au)

Cente(n-am), Cente(n-au)

Pe vremea când eram în școlile mici, mureau învățându-ne cum că România e cea mai mișto țară din Multivers, cea mai patrioată, cea mai plină de păduri, cea mai plină de grâu și aur, cea cu oamenii cei mai mișto, mai ospitalieri și mai plini de umor. O oarecare îndârjire spre un patriotism de carton care-ți insufla un singur lucru: ești mișto, ai de toate, n-ai niciun motiv să mai muncești, întocmai unui băiețel de bani gata. După care urmau orele de religie, dar asta-i a doua poveste! Niciuna dintre orele astea de patriotism îndesat cu pâlnia pe gât nu ne învăța, însă, cum să reacționăm atunci când constatam că lucrurile nu sunt așa cum ni se spunea la școlile mici și cum să ne descurcăm altfel decât teoretic. Niciuna dintre școlile astea mici nu ne dădea o soluție practică pentru îmbunătățirea unei realități ce nu era „ca-n cărți”.

Țara în formă de pește, țara în formă de buchet de flori, formată cu adevărat acum 2000 ani, nu acum 100. Așa ziceau, acum rareori mai zice cineva asta. Țara mătrășită și din dreapta și din stânga, țara ce pare altă țară dacă sari Carpații-n Ardeal. Țara în care urâm cu îndârjire ungurii deși Ardealul n-ar fi arătat pururi așa de bine (cel puțin prin comparație cu restul țării de astăzi, cea care a împlinit acum două zile 100 ani) dacă Imperiul Habsburgic nu ar fi construit și educat. Țara în care construim catedrale ca să ne ferim de Dracula mai cu spor, țara în care facem referendumuri pentru că e treaba noastră, nu-i așa, ce face celălalt în casa lui. Și, bineînțeles, țara în care lăsăm o șleahtă de bandiți agramați să ne ia tot, în timp ce noi stăm bine la capitolul umor și le dăm perverse de tipul „killing them with kindness”.

Tot în țara asta m-am născut și, pentru că mereu am avut o latură puternic masochistă, aici mă simt acasă, pentru  c-aici am crescut, iar când gândesc, în limba asta-mi ordon gândurile. România mea nu-i patriotism de carton, România mea sunt bunicii mei, e mama, e mormântul lui tata, sunt colegii de școală, cei câțiva (trei) profesori care mi-au îndrumat calea în viață spre una sau alta, prietenii mei fără de care, oricât de introvertită aș fi, nu aș fi rezistat. România mea e plină de amintirile mele, de experiențele mele, de lucrurile pe care nu le-am învățat în școlile mici, însă nici în cele mari.

România mea nu-i România mea pentru că se numește așa. Se putea numi Polonia, Serbia, Rusia, Germania. Datorită unui hazard pe care nu-l înțeleg, aici mi-a fost dat să exist și aici să mă identific.

Toți românii-s niște lichele. Toți românii-s niște sfinți de neatins. Niciuna dintre cele mai devreme menționate nu-i adevărată și-i adevărată în aceeași măsură. Ăștia suntem noi, oamenii contrastelor, oamenii nehotărârii, oamenii din purgatoriu, oamenii de pe hol.

Ai mei sunt buni pentru c-am știut să mi-i aleg, iar eu sunt bună pentru că a avut cine să mă crească așa. Ceea ce vă doresc și vouă!

În altă ordine de idei, din sâmbătă, o zi lungă și geroasă în care am înghețat ca să fotografiez centenarul gălățean pentru cotidianul la care lucrez, un singur lucru mi-a rămas în minte. Și-anume discursul Vioricăi Dăncilă, citit de pe foaie de către Prefectul Galațiului, cam la fel de agramat și împiedicat cum a fost gândit de madama doamnă. Trăiască!
A, da, chapeau pentru ăia cu cătușe-centenar, prezenți la eveniment, cu atât rămânem.

Acestea fiind spuse, câteva imagini de Centenar realizate de mine:

fotografie centenar Galati

fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati Galati de centenar 1 decembrie 2018 Galati, fotograf Iulia Kelt fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati fotografie centenar Galati

 

Comentează cu Facebook-ul tău:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *